De Elena Bălan
Sunt una dintre persoanele care toată viaţa au acceptat cu uşurinţă provocările. Cred că pentru asta am devenit o ,,carte vie”. Acum când trebuie să scriu pe o pagină povestea carierei mele, constat că am ajuns să fac atâtea lucruri în viaţă, încât mă întreb şi eu când am avut timp pentru toate. Încerc să le prezint cât mai succint:
Mi-am ales facultatea cu atenţie, din dorinţa de a avea un serviciu într-un mediu placut, dar în special, pentru a asigura dezvoltarea cunoştinţelor acumulate la Liceul Economic şi Drept Administrativ din Suceava unde profesorii m-au facut să înţeleg şi să îndrăgesc materiile cu specific economic, iar matematica era deja o mare iubire. Pe vreme aceea era concurenţă mare la admitere. A reuşit! Perioada cât am urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice – curs de zi, secţia ,,Finanţe-contabilitate” din cadrul Universităţii ,,Al.I.Cuza” din Iaşi, a fost SUPERRR. Profesorii de la universitate au şlefuit diamantul creat pe vremea liceului care a strălucit mai târziu. Am absolvit facultatea, promoţia 1980.
În aceşti 33 de ani, cariera mea a fost normală. Au fost şi urcuşuri şi coborâşuri.
A început în octombrie 1980, când, prin repartiţie guvernamentală, m-am angajat la ÎNTREPRINDEREA COMERCIALĂ cu RIDICATA pentru TEXTILE şi ÎNCĂLŢĂMINTE BOTOŞANI – Sucursala Suceava, ca economist stagiar la biroul contabilitate. Era PRIMUL LOC DE MUNCĂ !!!
Am avut marele noroc să nimeresc într-un colectiv tânăr în care m-am incadrat repede. Nu existau PC-uri ca acum, cea mai mare parte a evidenţelor contabile se făcea manual, dar lucrul în echipă ne-a ajutat să ne îndeplinim atribuţiile cu succes. Au trecut 8 ani ca un vis. Deşi a fost o evoluţie lentă din punctul de vedere al carierei, aici a fost cea mai frumoasă şi tumultuoasă perioadă a vieţii mele, care a suferit schimbări semnificative. În acest timp, Dumnezeu mi-a hărăzit un soţ bun şi doi copii minunaţi.
S-a ivit oportunitatea de a schimba locul de muncă şi am participat la concurs pentru ocuparea unui post de economist principal la P.T.T.R. – DIRECŢIA JUDEŢEANĂ de POŞTĂ şi TELECOMUNICAŢII Suceava în cadrul Direcţiei Economice. O nouă provocare: Am obţinut postul, dar colectivul era numeros şi eterogen, iar sistemul financiar-contabil era total diferit faţă de ce făcusem înainte şi atribuţiile de serviciu înscrise în Fişa postului erau cam generale. Aşa că singură m-am străduit să înţeleg sistemul din toate punctele de vedere: organizarea, tehnologia existentă, circuitul documentelor, raportările care se făceau şi destinatarii lor, legislaţia, etc. ca să fac faţă noilor cerinţe. Evidenţa contabilă se ţinea tot manual. A fost greu, chiar cu lacrimi – uneori, dar şi plăcut în acelaşi timp, deoarece apăreau continuu situaţii noi pe care le ,,atacam” cu avânt. Eram încântată de ceea ce făceam. Lucram cu drag şi cu responsabilitate. Cum sunt o persoană perfecţionistă, încercam mereu să aduc îmbunătăţiri muncii mele din luna precedentă. Cu timpul, ne-am transformat într-o echipă, iar lucrul bine făcut a dat roade.
La P.T.T.R. ,,m-a prins” Revoluţia din 1989. După aceasta, au năvălit peste noi noutăţi din toate domeniile. Mă fascinau toate lucrurile noi cu care mă întâlneam, dar apogeul a fost pe la mijlocul anului 1990 odată cu apariţia primelor PC din Direcţie. Am primit sarcina să ne ocupăm de ,,implementarea contabilităţii pe calculator”. Un şir de provocări într-un ritm alert: studiul documentaţiei calculatorului ca să învăţăm operarea efectivă, studiul documentaţiei aplicaţiei de contabilitate achiziţionate, ca să parcurgem fără greşeală toate etapele implementării contabilităţii pe acele calculatoare. Am acumulat atât de multe înformaţii şi m-am implicat atât de mult în acest proiect, încât PC-ul a devenit cel de-al 3-lea copil al meu. Era ameţitor, ca un carusel, dar avântul tinereţii, dezbaterile şi colaborarea cu colegii, seriozitatea şi atenţia cu care am muncit, ne-au ajutat să reuşim. Ca de fiecare dată, lucrul bine făcut a dat roade.
Se pare că viaţa avea să-mi ofere încă o şansă. Din 1991 am acceptat o mare provocare, respectiv ocuparea postului de Director Economic la Romtelecom – Direcţia de Telecomunicaţii Suceava. După cum spuneam mai la inceput, pe o scara urci sau cobori. Am urcat şi am avut cele mai mari satisfacţii pe plan profesional, financiar şi social. A fost o experienţă extraordinară pentru mine, deoarece a fost locul de muncă ce mi-a oferit cele mai multe oportunităţi de dezvoltare a carierei, locul une mi-am dezvoltat şi perfecţionat competenţele, abilităţile şi aptitudinile manageriale: am participat intens la crearea, organizarea şi coordonarea structurilor, la selectarea personalului şi la închegarea echipelor din fiecare structură pe care am coordonat-o. M-am integrat perfect în echipa Directorilor economici din toată ţara. Eram ca o mare familie..
Am studiat continuu, respectiv, am urmat şi am absolvit cursurile post-universitare la ASE Bucureşti, am urmat şi am absolvit cursurile postuniversitare la M.B.A. – THE OPEN UNIVERSITY BUSINESS SCHOOL – CODECS BUSINESS SCHOOL România, am participat la toate cursurile periodice de management, prin studiu individual m-am pus la punct cu legislaţia şi mi-am actualizat mereu cunoştinţele profesionale.
Le-am îmbinat pe toate astea. Cu greu, dar, am reuşit să păstrez echilibrul între activităţile profesionale şi viaţa de familie.
Timpul a trecut si a venit vremea să mă reorientez. La inceputul anului 2004, ca urmare a restructurării SC Romtelecom de către noii acţionari greci, postul de Director economic s-a desfiinţat. Ofertele erau total nefavorabile mie. Eram la o bifurcaţie a drumurilor şi trebuia să aleg între două rele. Intre a rămâne în Direcţie pe un post de execuţie vacant care ar putea exista, sau să părăsesc Direcţia cu o compensaţie financiară. Am ales să plec din Direcţie şi să mă îndrept spre o activitate privată..
Ce puteam să fac decât ceea ce am învăţat până la acel moment. Aşa că, în februarie 2004, am demarat acţiunea de iniţiere, organizarea şi dezvoltarea unei afaceri private – în calitate de asociat unic şi administrator la o firmă cu obiectul de activitate Contabilitate şi expertiză contabilă. A fost un nou început şi un nou ,,copil” al meu. Ca multe alte afaceri, s-a dezvoltat şi apoi a intrat în declin, deoarece nu am mai avut timp să mă ocup de ea. În anul 2006, am participat la concurs şi am ocupat un post de administrator financiar la Universitatea ,,Ştefan cel Mare” din Suceava. Aveam două job-uri: de dimineaţă, 8 ore la universitate, iar dupăamiază la firma privată. Aşa am făcut 3 ani, până ce nu am mai rezistat fizic şi am luat decizia radicală: În anul 2009 am renunţat la firmă.
Activitatea mea la Universitatea ,,Ştefan cel Mare” din Suceava a început în luna martie a anului 2006 ca administrator financiar, în sectorul economic, unde m-am ocupat de contabilitatea proiectelor post-aderare. Un alt început şi o altă provocare. Din nou alt sistem contabil mult mai complex decât mi-am imaginat atunci când am pornit pe această cale (contabilitatea instituţiilor publice) şi un program informatic total diferit de cele cu care lucrasem eu. Cu perseverenţa care mă caracterizează, am învăţat repede tot ce era de învăţat. Este adevărat că am fost acceptată mai greu de colectivul existent, deoarece se aflase deja că fusesem director si toţi credeau că nu mai ştiu să muncesc pe un post de execuţie, dar am dovedit că pot să muncesc cu adevărat şi cu timpul m-am integrat în colectiv. În tot acest timp, nu am încetat să învăţ. Cursurile de perfecţionare profesională mi-au fost de un real folos.
Nu a trecut prea mult timp şi am primit o altă provocare: În anul 2010 a început o perioadă în care am fost auditor în cadrul compartimentului de Audit Public Intern şi mai apoi se Şef Compartiment Audit Public Intern. Din nou, altă activitate cu alte reguli şi cu alt statut în cadrul universităţii. Am trecut din nou la studiu şi m-am pus la punct cu tot ce trebuia să ştiu pentru a îndeplini noile atribuţii Mi-am îndeplinit sarcinile de serviciu cu conştiinciozitate şi cu responsabilitate.
O nouă provocare în aprilie 2012: Am preluat postul de Director la Direcţia Economică şi Resurse Umane din Universitatea ,,Ştefan cel Mare” din Suceava.
Povestea continuă …………………………………………..
