de Carmen Chaşovschi
Cartea mea are 42 de pagini scrise. Unele pagini sunt scrise mai apăsat, unele sunt scrise mai şters. Unele poveşti mi le amintesc, altele nu. O viaţă de om este o este o poveste. Dar este şi un fir roşu pe care sunt înşiraţi anii noştri, ca nişte mărgele cu forme si mărimi diferite. Unele mai strălucitoare, pentru anii hotărâtori în devenirea noastră, altele mai şterse, pentru anii din care nu ne amintim mare lucru. Dar chiar şi atunci ceva unic ni s-a întâmplat: Am trăit!
Mărgele înşirate pe firul roşu până acum?
Şcoala Generală Nr. 3 în Suceava, pe o stradă frumoasă a oraşului (Strada Mărăşeşti), cu lecturile din după-amiezile interminabile şi vacanţele în munţi sau în sate cu case peste care trecuseră războaiele din poveştile bunicii mele. Liceul Pedagogic Suceava şi anii în care am fost şi educatoare, cu bucuria imensă pe care doar copiii şi prezenţa lor ţi-o pot da. Facultatea de Litere şi Ştiinţe Economice, specializarea Turism şi Servicii, cu vise legate de călătorii într-o lume care ni s-a deschis brusc în 1989 şi cu obsesia pentru limba franceză. Preparator la Facultatea de Ştiinţe Economice, USV Suceava, o mare responsabilitate care m-a împins mereu la învăţare. Bursă în Austria, cu Biblioteca de Stat din Viena, cu documente din Bucovina secolului XIX. Bursă în Muenchen şi un an de experienţă practică în turism, ca recepţioner la Marriott -Renaissance Muenchen. Un an în care am învăţat cum respiră un hotel şi oamenii din el. O provocare imensă şi o lecţie interculturală din care am înţeles că turismul nu se învaţă doar din cărţi. Revenirea în România, ca asistent şi ulterior lector al FSEAP şi manager de proiect al GTZ România – Program al Guvernului German în România, de Promovare Economică şi Ocupare a Forţei de Muncă. Oferta de a lucra pentru GTZ a venit când eram la Muenchen şi a fost o oportunitate de a continua să lucrez în turism, ca manager de proiect şi apoi ca şi consultant. Zece ani de devenire în care am pendulat între București și Suceava, în care am lucrat cu experţi germani, în care m-am implicat şi am coordonat proiecte de managementul destinaţiilor, participarea la târgurile internaţionale ITB de la Berlin, organizarea Forumului de Bune Practici în Turism și multe altele. O bursă în Japonia a contribuit la iniţierea în ecoturism şi mi-a dezvăluit o lume nouă, un alt spaţiu cultural. În tot acest timp, am împărtăşit tot ce se întâmpla în practica din turism studenţilor mei, încercând să le predau managementul turismului şi managementul resurselor umane într-o manieră atractivă. Doctoratul în management m-a condus către consolidarea celui de-al doilea domeniu de specializare: managementul resurselor umane. Experienţa de formator s-a diversificat prin certificări ulterioare şi prin derularea de programe de formare şi consultanţă în toată România, în Croaţia, Ucraina, Serbia, Bulgaria. Am încercat mereu să devin un profesor bun. Ce înseamnă asta? Unui profesor bun trebuie să îi placă să comunice, să ştie să incite gândirea şi procesele mentale, să emoţioneze şi entuziasmeze, să nu se uite la studenţi de pe un piedestal, să îl roadă curiozitatea, să vrea să dea ceva din propria lui cunoaştere studenţilor, să înveţe mereu şi să se ferească de blazare. Şi ar trebui să formeze discipoli.
Nu îmi este indiferentă lumea în care trăiesc şi încerc să investesc parte din energia mea într-un proiect de responsabilitate civică, iniţiat în 2011 şi derulat cu studenţii de la FSEAP: „Salvează Satul Bucovinean. Adoptă o casă!” www.satele-bucovinei.ro.
Cred că dorința de schimbare în bine stă în fiecare dintre noi. Trebuie doar să ne dorim cu adevărat să ne depășim şi să ne dezvoltăm continuu. Uitându-mă în urmă cred ca am crescut acceptând provocările. Nu am refuzat nici o şansă de a învăţa ceva nou, chiar dacă aceasta m-a mânat în alte continente sau alte spaţii culturale. Nu a fost uşor, dar nu aş schimba nimic. Lecţia de bază? Să ai înţelepciunea să îi înţelegi pe ceilalţi şi să înveţi din tot ce ţi se întâmplă. 
