De Daniel Bujor
Început al vieţii de student în Bucureştiul anului 1991, cu ochii plini de lacrimi – efect al gazelor lacrimogene folosite în timpul mineriadelor – organizate după principiul dese şi intense…
Nou-înfiinţata Universitate Româno-Americane Bucureşti îmi deschidea porţile, iar apoi uşa spre Facultatea de Relaţii Comerciale, Financiar-Bancare, Interne şi Internaţionale.
Porneam împreuna la drum ca primă promoţie şi, ca vârf de lance, se aştepta mult de la noi, întrucât soarta viitoare a universităţii depindea în mod capital de procentul de promovabilitate al primelor 3 serii de studenţi care aveau să susţina licenţa la Academia de Studii Economice. Dupa 3 ani consecutivi în care studenţii se dovedeau performanţi la licenţele obţinute în cadrul A.S.E., universitatea avea dreptul să se acrediteze şi să poată organiza licenţe proprii. Astfel încât eram foarte ambiţioşi şi plini de dorinţa de a conferi prestigiu acestei instituţii.
Am absolvit cu succes cei 5 ani de studii la zi, clasându-mă pe primul loc ca medie de licenţă în cadrul facultăţii mele.
Aşa se face că, ulterior absolvirii, am fost extrem de bine primit în mediul bancar sucevean, trecând treptat, din 1996 până în prezent, printr-o multitudine de funcţii.
Sunt foarte onorat că fac parte acum din echipa BCR – cea mai mare bancă din România – contribuind, de pe poziţia actuală, de consilier al persoanelor juridice, la realizarea de parteneriate de afaceri benefice atât pentru clienţi cât şi pentru bancă şi, în final pentru economia regiunii noastre. 
